Scriitorul Allex Trușcă: „Mi-aș dori ca o parte a cititorilor să renunțe la preconcepțiile că românii noștri scriu prost, că numai ce-i străin e de calitate”

Allex Trușcă (pe numele complet Alexandru Trușcă) s-a născut pe 15 august 1982 în orașul Motru, județul Gorj. A urmat cursurile Facultății de Automatică, Calculatoare și Electronică din Craiova, apoi un masterat în Managementul Afacerilor Electronice în același oraș. În prezent locuiește în București, lucrând în domeniul IT într-o multinațională. Este pasionat de istorie medievală, mitologie, are ca hobby călătoriile, vizitarea castelelor medievale, a catedralelor gotice și a muzeelor, literatură fantasy sau historical fiction. A publicat romanele „I put a spell on you…” (Ed. LITERA, 2020), „Nebunul alb” (rescris și republicat în 2019, Ed. PAVCON) și „Cealaltă Regină” (2018, Ed. PAVCON), povestiri în antologiile „Centenarium StrING” „CSF 2018”, „CSF 2019”, „Povestiri SF”, Iocan, dar și în revistele online OPT motive, EgoPhobia, Liternautica, Revista de Povestiri, Galaxia 42. Scrie în general proză în registru fantastic și îi plac pisicile negre.

Gândul.ro: Mulțumim pentru prezență, Allex. Cum s-a arătat anul 2020 pentru tine în plan literar?

Allex Trușcă: Mulțumesc și eu pentru invitație. Cred că anul 2020 a fost pentru toată lumea un an special, ceva ce n-am mai trăit până acum. Dar ne adaptăm, nu-i nici pe departe prima criză prin care trece omenirea. Cât despre mine, în plan literar, a fost un an bun, izolarea m-a „forțat” să mă dedic mai mult scrisului. Să fiu sincer, aveam un termen de respectat cu romanul „I put a spell on you…” (de fapt, pentru primul draft al lui) și începeam să cred că-i o misiune imposibilă, doar că lockdown-ul a venit la momentul potrivit și mi-a oferit răgazul necesar.

De asemenea, îmi propusesem să public trei povestiri în reviste online sau antologii și am depășit acest număr. Am scris proză scurtă, posibil ca într-un viitor apropiat să le grupez într-o colecție (sau culegere, că am văzut multă discuții pe baza termenului corect), am citit mai mult ca în anii trecuți, am continuat să particip la atelierele de scriere creativă organizate de Revista de Povestiri cu scriitori cunoscuți atât pentru „disciplinare” cât și pentru socializare, conexiuni. Din punct de vedere literar, pot concluziona că a fost un an bun. În rest, am pierdut pe o parte, dar am câștigat pe alta, așa că nu mă plâng. Am reușit să văd jumătatea plină a paharului.

Gândul.ro: Când ai debutat și cu ce carte? Ce ne poți spune despre ea și despre procesul tău de scriere, în general?

Allex Trușcă: Prima dată mi-am ținut o carte în mână prin 2016, atunci m-am aruncat cu capul înainte, fără să știu prea multe. În 2018 am publicat romanul fantasy medieval „Cealaltă regină”. Este anul în care am început serios să mă documentez și să mă perfecționez într-ale scrisului, am urmat cursuri de scriere creativă, de scenaristică, etc. În 2019 am rescris și republicat romanul din 2016 – „Nebunul alb”. Cele două menționate pot fi considerate o miniserie, dar pot fi citite și separat. Deși la prima vedere par niște povești care respectă canoanele genului, au în centru jocul de șah văzut ca o metaforă a vieții, a alegerilor și sacrificiilor pe care le facem în fiecare zi. Întâlnim în cele două romane reinterpretări ale unor mituri biblice, mitul lui Lilith, al îngerului căzut și altele. De asemenea, cititorul poate găsi și unele sfaturi de dezvoltare personală, că tot există cerere pentru așa ceva. Uite, chiar o idee de marketing: o carte de dezvoltare personală camuflată într-un roman fantasy.

Cât despre procesul de scriere, pe vremuri scriam și credeam că e suficient să-mi aștern gândurile pe hârtie, respectiv în Word. Acum, după ceva ani, îmi vine să zâmbesc când mă gândesc cât de naiv eram. Da, e frumos să spui că scrii ce simți, dar pe lângă asta ai nevoie de tehnică, de un plan, de documentare, atenție la detaliu și câteodată, trebuie să fii fără milă când îți analizezi propriul text. Am învățat să am răbdare, să las textul puțin la „dospit” și să-l citesc după ceva timp, să-mi cunosc ticurile verbale, să fiu cât de dur pot. Ah, și am mai învățat să țin lângă mine oameni care-mi spun adevărul în față, mă bucur când anumite pasaje sau ceva din firul narativ îmi sunt puse la îndoială de beta-readeri, pentru că am ocazia să analizez și să le îmbunătățesc pentru cititori. Nu zic, mă simt flatat când mi se spune că am scris ceva bun, dar mie îmi ridică și semne de întrebare, dacă totul îți iese perfect, clar ai greșit pe undeva. În momentul când reușești să faci pace cu ego-ul începe adevărata creștere ca scriitor.

Gândul.ro: Ce te-a impulsionat să publici și ce te inspiră în continuare să o faci? De unde pasiunea pentru scris?

Allex Trușcă: Greu de dat un răspuns clar. În primul rând, mi-a plăcut dintotdeauna să citesc, nu mă limitez la un gen anume, citesc și clasici și contemporani, și mainstream și thrillere, fantasy sau SF, autori români și străini. Nu știu de unde să apuc pasiunea pentru scris, îmi place să ascult și să spun povești. Am început cu poezii, prin școala generală, apoi câteva povestiri fantastice prin liceu. O perioadă lungă, spre rușinea mea, n-am citit și nici n-am scris. Am reînceput acum câțiva ani și vreau să recuperez, am niște goluri de acoperit.

Ce m-a impulsionat să public? Tocmai dorința de a împărtăși poveștile. Îmi place să amestec realitatea cu ficțiunea, îmi place să ridic semne de întrebare, să mă joc la granița dintre real și fantastic. Ce mă inspiră să o fac în continuare? Să știi că am din când în când un gând răzleț care-mi spune să iau o pauză de la scris, că poate ar trebui să renunț, că-i prea greu, dar știu că nimic bun nu-ți vine pe nepusă masă. Sunt o persoană ambițioasă, perfecționistă și nu renunț ușor când situația mi se pare dificilă.

Gândul.ro: Cea mai recentă apariție pe care o semnezi este „I put a spell on you…”, publicat la Editura LITERA. Ce înseamnă această carte pentru tine și de unde a pornit povestea ei?

Allex Trușcă: Aș putea spune că a fost un pariu cu mine, o provocare. În ultimii ani am scris doar proză scurtă, atât realistă cât și fantastică, mă temeam de angajamentul unei lucrări de mare întindere. La un moment dat, scriitoarea Doina Ruști, care îmi apreciase o povestire la un curs de scriere creativă acum vreo 3 ani, mă contactează și-mi spune că mi-a citit câteva texte publicate în revistele on-line, mă întreabă dacă n-am vreun roman în lucru, eu îi răspund cu jumătate de gură că nu prea, îmi promit să scriu unul până la o certă dată, fără nicio așteptare, să vedem ce iese. M-a salvat perioada de lock-down, așa cum am spus. Și la ceva timp după ce i-am trimis manuscrisul, (știam că Doina Ruști mai primise de-a lungul timpului și de la alți scriitori), am avut surpriza să-mi fie propusă publicarea în primul val al colecției Biblioteca de Proză Contemporană a Editurii LITERA.

Cât despre povestea propriu-zisă, a pornit de la o binecunoscută legendă din Oltenia. Aceasta e doar un pretext declanșator al dramei lui Cristian, protagonistul romanului, care, în urma unei aventuri de o noapte cu o necunoscută, este cuprins de remușcări și dorește să-și salveze căsnicia căzută în rutină. Lucrurile iau însă o turnură fantastică și soția lui începe să se transforme, căpătând treptat fizionomia și comportamentul amantei ocazionale, în timp ce el e din ce în ce mai sleit de puteri și mai derutat. O serie de întâmplări neobișnuite și întâlnirea cu alte fațete ale feminității îi descoperă în cele din urmă personajului ceea ce-și dorise cu adevărat.

Gândul.ro: Publicând la o editură bine cunoscută, care sunt reacțiile de după? Cum au primit cititorii cartea?

Allex Trușcă: Până acum, majoritatea reacțiilor sunt pozitive, ceea ce nu poate decât să mă bucure și să mă motiveze pentru mai departe. Mi-a fost puțin teamă de faptul că  ar putea fi ceva probleme din cauza limbajului frust și necenzurat, dar am preferat să-mi asum acest risc pentru a-l face pe Cristian, personajul principal, cât mai veridic. Mă bucur c-am făcut așa, în special cititoarele au apreciat povestea și chiar îmi cer o continuare. Un blogger spunea că în acest roman realismul se împletește cu fantasticul și cu cultura pop, cred că este o îmbinare reușită, pentru că atrage cititori ai mai multor genuri. Și încă un lucru care-mi place, lumea află de legendele noastre locale, cred că dintr-o popularizare a lor am avea toți de câștigat, poate și turismul sau cinematografia, literatura…

Gândul.ro: Ce te reprezintă ca scriitor? Unde te imaginai la început de drum și ce te bucură astăzi?

Allex Trușcă:  N-aș putea să spun ce mă reprezintă ca scriitor, poate cititorii care mă urmăresc pot răspunde mai bine. Despre mine, îmi place să amestec realul cu fantasticul, iau personaje în situații banale, și când nu se așteaptă, le scot din rutina lor și le pun să se confrunte cu ceva ieșit din comun. Îmi place să folosesc simboluri și să trimit către elemente din cinematografie, cărți, muzică, să folosesc un limbaj accesibil. Îmi doresc ca ceea ce scriu să poată fi citit și de cei cu studii în Litere, dar și de cititorul normal care citește pentru relaxare. În urmă cu câțiva ani, îmi doream să fiu publicat la o editură de top, cred că e primul vis al oricărui scriitor. Acum, îmi doresc să rămân în lumea marilor edituri și, poate cu puțin noroc, să public și în afară. Sunt conștient că e mult de muncă, dar nu dau înapoi.

Gândul.ro: Ce sugestii ai tu ca autor pentru a produce schimbări în lumea cărții – pentru ca aceasta să fie mai frumoasă?

Allex Trușcă: Lumea cărții nu-i tot timpul frumoasă, asta ar trebui să știe de la bun început oricine se aventurează în ea. Arta, orice fel de artă, naște contradicții, are o anumită doză de subiectivism și, să nu ne ascundem prea mult, și de autosuficiență. Ca s-o facem mai frumoasă, cred c-ar trebui să fim implicați cu toții: autori, edituri, cititori, bloggeri de carte, chiar și instituțiile statului.

Anul 2019 a fost, cel puțin declarativ, „Anul Cărții” în România. Doar că nu s-a făcut mare lucru, n-am văzut ultimele statistici, mă aștept să fim tot pe locuri codașe la vânzările de carte. Unii autori ar trebui să aibă dorința de a ieși din bulele unde sunt ridicați în slăvi, alții să accepte că poate s-au grăbit cu publicarea și că e posibil să nu fi scris o capodoperă, să se abțină de a apostrofa cititorii că n-au reușit să le vadă geniul literar. Mi-aș dori ca o parte a cititorilor să renunțe la preconcepțiile că românii noștri scriu prost, că numai ce-i străin e de calitate. Dacă au avut o experiență neplăcută cu un autor autohton, să nu-i bage pe toți în aceeași oală. Avem și noi scriitori buni, care, dacă ar avea șansa unei piețe literare mai dezvoltate și a unui marketing potrivit, ar ajunge departe.

Pe de altă parte, nu prea poți nici să condamni cititorii fripți cu niște cărți mult-lăudate pentru care s-au tăiat copaci degeaba și acum suflă și-n iaurt. Cei care promovează cărți, mă refer la bloggeri și influenceri, uneori creează false așteptări, din subiectivism ori din alte motive, sau se tem să spună ceva negativ de teama unui linșaj în mediul online din partea autorului sau a cetei lui de adoratori. Asta nu ajută pe nimeni pe termen lung. Țin să precizez încă o dată: NU toți autorii, NU toți cititorii, NU toți bloggerii sunt așa, departe de mine să arunc cu generalizări, problema e că aspectele negative atrag atenția mai ușor decât părțile frumoase, fix ca în proverbul pe care-l știu de la ai mei: un nebun aruncă o piatră în apă și zece înțelepți n-o pot scoate.

Iar editurile, mi-aș dori să investească mai mult în autorii români, dar nu pot să-i dictez eu proprietarului cum să-și conducă afacerea. Și aici, trebuie să spun asta, sunt și edituri care nu-s chiar edituri, ci doar tipografii, nu fac niciun minim de corectare pe text, nu mai vorbesc de coerența poveștii, că doar se găsesc cititori pentru orice…  Vedeți, e un lanț, fiecare verigă depinde de cealaltă. Totuși, e doar umila mea părere, și ea cât se poate de subiectivă, formată în câțiva ani, schimbând impresii cu scriitori, cititori, bloggeri, urmărind anumite grupuri de pe rețelele sociale. Poate greșesc, mă gândesc că din alte unghiuri se vede altfel.

Totuși sunt optimist, în ultimii ani au apărut reviste online unde autorii își pot încerca forțele și atrage cititori, sunt mai multe cursuri de scriere creativă, mai multe edituri, sunt dispuse să investească în autorii autohtoni. Crescând calitatea scrierilor, creștem și interesul cititorilor, implicit și pe-al editurilor. Și sunt destui bloggeri care prezintă cartea obiectiv, cu plusuri și cu minusuri, ceea ce e foarte bine, nu cred că s-a scris cartea perfectă pentru toată lumea. Aș putea spune că se vede un licărit la capătul tunelului.

Gândul.ro: Cum s-a arătat experiența ta cu piața de carte românească până în acest punct? Ce a funcționat și ce nu, în cazul tău?

Allex Trușcă: N-am inventat nici focul, nici roata, nici apa plată cu lămâie, am ascultat sfaturile celor cu mai multă experiență în domeniu. La începuturi mă aruncasem cu capul înainte și n-a fost prea bine, ego-ul meu a primit o lovitură zdravănă. Am înțeles ce și unde am greșit, am ales să urmez cursuri, să-mi testez limitele cu povestiri, îmi dau seama că un roman e mult mai dificil de strunit decât o proză scurtă, sunt mult mai multe lucruri de care trebuie ținută seama. Ce-a funcționat la mine? Tocmai chestia asta cu povestirile publicate în reviste online. E ca mostra din supermarket, doar că la un click distanță. Sunt persoane care au citit pe diferite site-uri, le-a plăcut și au vrut să cumpere ultimul roman. Le-a plăcut și ăsta, au zis că le vor și pe restul, chiar dacă le-am repetat că sunt cu totul în alt gen.

O doamnă pe care-o apreciez, cititoare împătimită, a afirmat într-un comentariu că, știind cum scriu, ar cumpăra orice aș publica. Da, m-am simțit flatat, sper să n-o dezamăgesc. Tot prin povestiri și cursuri am ajuns în contact cu persoane implicate în lumea literară: scriitori, editori, redactori, iar aici e spațiu de creștere, tragi cu urechea în stânga și-n dreapta, auzi multe, intră și la cap.  Important e să cauți, să verifici cine dă sfatul respectiv, cât de avizat este. Ai atâta informație la îndemână, nu-i păcat să n-o folosești? Știu, m-am repetat, dar îi încurajez pe debutanți să învețe din greșelile și sfaturile altora, e mai puțin dureros. Ce nu realizează mulți e că, în orice artă, pe lângă o doză de talent, îți mai trebuie și muncă, antrenament, perfecționare, nu e suficient să scrii cu sufletul, să desenezi cu sufletul și să cânți din suflet. Adică, merge până la un punct, nu zic nu, dar ce faci mai departe?

Gândul.ro: Autorul Allex Trușcă scrie constant, zilnic sau doar atunci când are inspirație?

Allex Trușcă: Ar vrea el să scrie constant, dar, ca mulți alții asemenea lui, e scriitor de weekend. De fapt, nu chiar de weekend, mai scrie din când în când seara, după programul de lucru, dar de cele mai multe ori e prea obosit să lege câteva idei coerente. Visează, ca majoritatea scriitorilor, să se dedice scrisului și să trăiască din asta, chiar dacă știe că-n momentul ăsta e aproape o utopie. Poate la pensie, sau după ce va pune suficiente economii la ciorap. Idei are, măcar pentru un paragraf și, dacă are noroc, dintr-un paragraf poate ieși o proză scurtă, din mai multe idei, cu muncă și stres poate ieși un roman, doar că n-are suficient timp să le scrie. Își spune că trebuie măcar să le noteze undeva, că sigur îi vor servi într-o zi. Și apoi le uită. Îl ajută termenele limită (fixate de el sau de alții), este obișnuit din lumea corporatistă să lucreze sub presiune.

Gândul.ro: Ce alte proiecte literare ai în lucru sau plănuiești pentru anul acesta? Cititorii s-ar bucura și dacă le-ai transmite un mesaj.

Allex Trușcă: Mă tentează ideea unor povestiri legate între ele, am deja o parte scrise, poate reușesc să le unesc într-un un roman nou. Mi-am propus să o iau mai ușor câteva luni pentru a mă ocupa de câteva aspecte personale și profesionale, iar după mijlocul lui martie vreau să intru în „cantonament”. Însă, unul din lucrurile pe care l-am învățat în ultimii ani e că planurile se pot schimba de la o zi la alta.

Cititorilor aș vrea să le mulțumesc pentru răbdare și încredere și mi-aș dori să dea  în continuare o șansă autorilor români. Dacă v-a plăcut o carte, vorbiți și altora, dacă subiectul n-a fost pe gustul vostru, dar scrierea a fost bună, încercați și altă carte a autorului. Dacă nu v-a plăcut nimic, ar fi bine să se știe și asta, mai spargem niște baloane de săpun…

Gândul.ro: Îți mulțumim pentru timpul acordat și îți dorim mult succes!

Allex Trușcă: Vă mulțumesc și eu, mult succes și vouă!

Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – [email protected] , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.